Culesul fructelor
Iarna
Supa de piatră
Într-o zi, niște copii au plecat să strângă fructe. Ei s-au împărțit în jumătate: unii la mere, alții la struguri.
Cum tot atrângeau ei, se auzi deodată:
- Ei, Ioana, aruncă la grămadă!
- Bine!
La struguri, unul dintre băieți ”testa” strugurii, să vadă dacă sunt copți.
Timpul trecu. Se lăsa seara cețoasă. Copiii au strâns multe mere și struguri. Deși pofteau fructe, nu prea au mâncat pentru că munca era încă în toi. Ei au strâns opt coșuri mari de mere.
La lăsarea serii, ei porniră spre casă cu o sacoșă de mere și de struguri.
A fost o zi minunată!
Iarna
Afară ninge. Jocul este în toi. Copiii se bat cu bulgări și se dau cu sania pe deal. Soarele rotund și palid nu se mai vede prin norii albi.
Dintr-o dată, se aude un zgomot:
- Hei, Dănuț, aici sunt!
- Am să te nimeresc!
- Nu prea cred!
Copiii se îmbrânceau în zăpada albă.
După ce s-au săturat de bulgăreală, au construit un om de zăpadă.
În privirea lui Dănuț se vedea o sclipire veselă. Peste ochișorii lui calzi se lăsa seara. Norii fugeau, apăreau stelele pe cer. Ele străluceau și dezmierdau oceanul de ninsoare.
Afară se vedeau fantasme albe.
A doua zi, soarele strălucea și topea zăpada de pe umerii dalbi ai satului.
Supa de piatră
- povestea mea de cinci minute -
Într-o zi o bătrânică a gătit o supă de piatră pentru soţul ei. Când ajunse acasă soţul a cerut să-i dea de mâncare. Bătrânica i-a dat de mâncare. Când gustă soţul din supa de piatră, îi căzură doi dinţi şi rămase mai ştirb decât era.
Era un dulap, cu personaje în fiecare sertar. Eu mă gândisem să fac o supă.
Aveam nevoie de soldăţelul de plumb şi de sarea vorbitoare. Am luat un bol, l-am pus pe soldăţel în el şi am adăugat şi ceva sare peste. M-am gândit să îl pun şi pe Neghiniţă, nişte piper şi apă. Mai trebuia doar să o pun la clocotit şi atât.
Voila! Supa este gata! Soldăţelul era topit de tot, Neghiniţă era fierbinte, iar sarea şi piperul împrăştiate printre celelalte ingrediente.
Trebuia doar s-o mai amestec şi să o gust!
Am amestecat-o şi apoi am gustat-o. Era cea mai bună supă, dar avea gust de plumb.
Dulapul cu personaje
Era un dulap, cu personaje în fiecare sertar. Eu mă gândisem să fac o supă.
Aveam nevoie de soldăţelul de plumb şi de sarea vorbitoare. Am luat un bol, l-am pus pe soldăţel în el şi am adăugat şi ceva sare peste. M-am gândit să îl pun şi pe Neghiniţă, nişte piper şi apă. Mai trebuia doar să o pun la clocotit şi atât.
Voila! Supa este gata! Soldăţelul era topit de tot, Neghiniţă era fierbinte, iar sarea şi piperul împrăştiate printre celelalte ingrediente.
Trebuia doar s-o mai amestec şi să o gust!
Am amestecat-o şi apoi am gustat-o. Era cea mai bună supă, dar avea gust de plumb.
